Obiceiul de a gati acest desert pentru cina de Craciun este extrem de vechi, multe familii avand retete pastrate de generatii. Budinca de Craciun poate parea un desert destul de neobisnuit. Are o culoare inchisa, de multe ori chiar neagra, care provine de la zaharul brun si melasa folosite iar multe retete contin printre ingrediente si seu de vaca. Deosebit este si modul de preparare, la aburi (desi exista si retete in care ingredientele se fierb), ceea ce face ca timpul in care se obtine budinca sa fie destul de lung. Dupa ce este gata se pastreaza la loc racoros iar in ziua in care se serveste se mai lasa pe aburi cateva ore. Acest desert se pastreaza si cateva luni,in trecut multi punand deoparte si pentru masa de Paste.
Pe vremuri, budinca de Craciun se facea cu 4-5 saptamani inainte si fiecare membru al familiei invartea ingredientele, punandu-si o dorinta. Se obisnuia sa se arunce in budinca cate o moneda ce ii aducea persoanei care o gasea bunastare in anul urmator. Daca acum se pregateste in castroane mai mari, produsul finit luand forma vasului, in trecut lumea punea toate ingredientele intr-o carpa sau intr-un sac ce se punea apoi pe foc, iar la final budinca arata ca o minge.
Primele budinci erau destul de diferite de cea de Craciun iar scopul lor principal era sa conserve carnea. Pentru ca toamna ramaneau fara nutret si nu mai aveau cu ce sa-si hraneasca animalele, oamenii sacrificau o parte din ele si amestecau carnea cu fructe uscate care aveau rolul de a o conserva, apoi faceau placinte umplute cu carne. Un alt „stramos” al budincii este un porridge cu ingrediente precum carne de vita, prune, coacaze, stafide, vin si diferite mirodenii, care seamana mai degraba cu o supa.
Varianta care se consuma de Craciun, se presupune ca a aparut in jurul secolului XVI, iar in jurul anului 1650 a devenit desertul asociat Craciunului, pentru ca apoi in 1664 sa fie interzis de Biserica.
Circula chiar si o legenda privind originea ei. Se spune ca un rege englez, ramas in padure cu putina mancare, ar fi innoptat la cabana padurarului, care avea la randul lui destul de putina mancare, astfel ca servitorul regelui a amestecat mancarea celor doi (faina, oua, seu, mere, brandy, prune, zahar si bere) si le-a pus intr-o bucata de panza la fiert, dand nastere astfel celebrei budinci.
Asocierea acestui desert cu sarbatoarea Craciunului i se datoreaza regelui George I, care in 1714 a ordonat ca desertul sa fie inclus in cina regala de Craciun. Budinca a devenit insa foarte populara la inceputul secolului XIX, in timpul reginei Victoria, cand sotul acesteia, printul Albert, s-a indragostit de desert. In aceasta perioada, cei bogati pregateau budinca in vase speciale, in forma de castel sau turnuri, in timp ce restul populatiei continua traditia prepararii unei budinci rotunde.
Se spune ca budinca trebuie sa contina 13 ingrediente, ce ii simbolizeaza pe Isus si pe cei 12 apostoli. Deseori, in momentul servirii este insiropata cu brandy, care apoi este aprins, formand o flacara de efect, ce incanta invitatii. Mai poate fi insotita de sos de whisky sau custard, o crema englezeasca din oua, zahar si lapte.
Ingrediente:
- 115 gr unt + extra pentru ungerea formei
- 225 gr zahar brun
- 50 gr faina
- ¼ lingura nucsoara macinata
- ½ lingura scortisoara macinata
- 2 oua
- 50 gr prune uscate, maruntite
- 75 gr smochine uscate, taiate marunt
- 115 gr pesmet
- 350 gr stafide
- 115 gr coacaze
- 25 gr migdale tocate
- 1 mar mic, curatat de coaja si ras pe razatoarea mare
- Coaja rasa de la 1 lamaie si 1 portocala
- Sucul de la 1 lamaie si 1 portocala, combinand cu rom/brandy/sherry pana la 200 ml
- 25 gr fructe confiate
Fructele uscate se lasa cateva ore la immuiat in amestecul de suc si brandy.
Se foloseste un vas termorezistent de 1.5 l. Se pune hartie de copt pe fundul vasului, apoi se unge vasul cu unt, inclusiv partea cu hartie de copt.
Se amesteca intr-un castron untul cu zaharul pana se formeaza o crema moale. Se adauga faina, ouale si condimentele, amestecand in continuare. Se adauga apoi restul ingredientelor.
Se pune amestecul in vasul uns, se niveleaza, se acopera cu inca o hartie de copt unsa cu unt apoi cu folie de aluminiu, astfel incat sa imbrace si marginile vasului si se strange bine cu ata. Se fierbe la bain-marie aproximativ 3 ½ ore. Poate fi pastrata 1-2 luni. Inainte de servire se mai incalzeste la aburi 3 ore.
Pofta mare!