Elixirul vietii
Numai doi calugari ai ordinului mai stiu sa prepare lichiorul minune si niciunul dintre ei nu detine toata reteta. Doar impreuna pot pregati licoarea si toti au facut un juramant de tacere pentru a pastra secretul.
Dom Benoît si fratele Jean-Jacques stiu numele celor 130 de ierburi necesare. 18 tone din aceste ierburi sunt aduse in fiecare an la manastire, iar in Camera Ierburilor sunt uscate si amestecate in diverse serii. Fiecare serie este pastrata intr-un sac numerotat care este trimis apoi spre distileria din Voiron, aflata la 25 de kilometri de manastire. Aici se produce lichiorul din 1935.
Manastirea Chartreuse din Vauvert, langa Paris, a primit reteta in 1605 printr-un manuscris antic daruit de un maresal al regelui Henric al IV-lea. Se presupune ca reteta elixirului descris in el este opera unui alchimist priceput care avea cunostinte botanice suficient de solide incat sa intelega metoda de infuzare si macerare a celor 130 de plante, astfel incat sa rezulte o bautura divina. Manuscrisul era atat de complex incat numai parti din el au fost intelese si utilizate.
La inceputul secolului XVIII reteta a ajuns la Manastirea mama La Grande Chartreuse, din Alpi, nu departe de Grenoble. Abia in 1737 a fost descifrata complet si a fost produs primul lichior, supranumit “elixir de viata lunga”, utilizat mai ales ca medicament. Calugarii din Chartreuse, il vindeau in Grenoble si in satele din apropiere.
Si azi lichiorul poarta numele de elixir - Elixir Vegetal de la Grande-Chartreuse. Este realizat numai din plante si ierburi, cu un continut de alcool de 69%, imbatranit in butoaie de stejar timp de cinci ani.
O istorie colorata
Calugarii catruzieni produc doua tipuri de lichior Chartreuse: verde si galben.
Chartreuse verde a aparut in 1764. Este preparat din 130 de ierburi, plante si flori din Alpii francezi. Are un parfum floral cu note de cuisoare, citrice, cimbru, rozmarin si scortisoara. Este considerata o bautura potrivita dupa masa si este recomandata simpla, foarte rece, cu gheata.
Chartreuse galben a aparut in 1838 si este preparat tot din 130 de plante, insa sunt diferite de cele pentru lichiroul verde. In plus, Chartreuse galben are mai putina tarie in comparatie cu cel verde. Are note distincte de citrice, violete si miere si un gust placut de anason si sofran. Este o bautura potrivita in timpul mesei si se cosuma foarte rece, cu gheata.
Chartreuse V.E.P.
Atat lichiorul verde cat si cel galben se gasesc imbuteliate si in varianta V.E.P. (Vieillissement Exceptionnellement Prolonge). Aceste lichioruri, aparute in 1963, sunt imbatranite in butoaiele de stejar mai mult de cinci ani. Considerate lichioruri de lux, acestea sunt turnate sticla cu sticla, sigilate cu un dop de ceara si marcate cu emblema manastirii Chartreuse.
Chartreuse - un ingredient versatil
Candva considerat medicament, lichiorul Chartreuse este acum apreciat ca o bautura fina, buna de servit langa deserturi si ciocoltata (mai ales Chartreuse verde). Este baut simplu cu gheata dar si in cocktailuril. Francezii il adauga si in retete de prajituri, mousse-uri, sosuri sau soufflé-uri.
Sursa: www.chartreuse.fr