Bucataria nordica a fost pe primul loc in ultimii ani datorita restaurantului NOMA, care a fost ales de patru ori drept cel mai bun restaurant din lume. Insa, pentru ca Tokyo este capitala mondiala a gastronomiei si orasul cu cele mai multe stele Michelin, Chef Rene a decis sa-si mute restaurantul aici, timp de 5 saptamani.
Asa a luat nastere Noma la Mandarin Oriental, dupa doi ani de planificari si un efort imens. In mod normal, restaurantul lui Chef Rene din Copenhaga primeste 100.000 de cereri pe luna, asa ca decizia de a-l inchide timp de 5 saptamani a fost una riscanta.
Cu toate acestea, gurmanzii si-au indreptat atentia inca o data catre Tokyo, intr-un numar foarte mare: pe lista de asteptare au fost nu mai putin de 60.000 de nume.
Chef Rene nu este primul bucatar de renume care s-a indragostit iremediabil de Tokyo. Paul Bocuse a fost primul care a calatorit in capitala japoneza in 1970 pentru a preda stilul de gatit francez, apoi i-au urmat Joël Robuchon si Alain Ducasse.
Meniul de la Noma Tokyo
In total, la Noma Tokyo au fost doar 3.584 de oaspeti, care au servit aproximativ 57.350 de preparate.
Masa a inceput cu o portie de capsuni culese inainte de coacere, servite cu Yuzu, o planta citrica originara din Asia de est, pe pat de gheata. Urmatorul preparat a fost de-a dreptul spectaculos: un crevete Botan (Botan Ebi) atat de prospat gatit incat terminatiile nervoase inca erau active, servit cu furnici speciale care, au explicat bucatarii, eliminau un feromon pe care papilele gustative il interpreteaza ca avand aroma de lamaie.
Apoi, a urmat un amestec de citrice foarte piperat.
Piesa de rezistenta din meniu a fost o rata salbatica marinata trei saptamani si servita cu un compot de fructe de padure. Aceasta a fost savurata alaturi de o tinctura de ciuperci - o bautura plina de arome.
Iata si celelalte preparate din meniu:
Ultimul preparat din meniu a fost un simbol pentru padurile acoperite de muschi din Japonia: ciuperci fermentate, imbracate in ciocolata, servite alaturi de ramuri salbatice de scortisoara.
