Se spune ca esentele tari se tin in sticlute mici. In cazul sosului Worcestershire putem spune ca o sticluta mica contine un numar impresionant de esente si arome. Pentru ca daca este facut ca la carte, sosul are nu mai putin de 10 ingrediente. Adevaratul secret este, insa, felul in care se combina ingredientele si timpul cat sunt lasate sa se intrepatrunda aromele.
Povestea sosului spune ca a fost inventat de doi chimisti din Worcester. La ordinul unui nobil englez (Lord Sandys), proaspat intors dintr-o calatorie in India, John Lea si William Perrins au incercat sa recreeze gustul exotic al unui sos pe care acesta il gustase acolo. Au amestecat otet, mirodenii, ansoa si melasa, dar rezultatul final nu i-a incantat. Asa ca, au uitat de sticla cu sos intr-una din pivnite si au redescoperit-o dupa cativa ani. Spre surpriza lor gustul era acum mult mai bun.
In 1837, Lea & Perrins au imbuteliat si au vandut sosul lor Worcestershire in Europa. In 1839 era dus de un afacerist din New York si peste ocean. Desi reteta companiei este secreta, pe sticlutele cu sos sunt trecute totusi ingredientele: otet, melasa, apa, ceapa, sare, usturoi, extract de tamarin, cuisoare, ansoa si extract de ardei chili. Sosul este lasat la macerat in butoaie de lemn timp de 18 luni.In continuare sticlutele cu sos Worcestershire sunt vandute invelite in hartie, aceasta fiind una din marcile companiei producatoare.
In Statele Unite este folosit pentru fripturi la gratar si adaugat pe hamburgeri. In Hong Kong este folosit ca sos simplu pentru cartofii prajiti sau chipsuri, in timp ce in Marea Britanie este consumat alaturi de branzeturi.
Ideea de a fi adaugat in votca le-a venit in 1921 celor de la “Harry's New York Bar”, unde francezul Fernand Petiot a combinat la intamplare votca, suc de rosii, sos Worcestershire si piper si a creat celebrul Bloody Mary, un cocktail care a cucerit lumea.