Potrivit El Español, "printre proprietățile lor se numără faptul că furnizează între 18-20% de proteine cu valoare biologică ridicată, sunt o sursă excelentă de vitamine din complexul B, precum și vitaminele liposolubile A și D".
"Peștele este bogat în iod, fosfor, potasiu, magneziu și calciu dacă este consumat cu oase și conține puțin țesut conjunctiv, ceea ce îl face mai digerabil", potrivit sursei citate.
Dar există trei specii care sunt destul de comune în supermarketuri, dar care nu sunt recomandate pentru consum: tilapia, panga (sau pangasius) și bibanul.
Valoarea nutrițională a peștelui
Tilapia, un pește de apă dulce înrudit cu bibabul, este din ce în ce mai des întâlnit în pescăriile din supermarketuri. Este crescut în China și, din cauza producției de masă, se poate abuza de utilizarea aditivilor și antibioticelor în creșterea sa.
Este unul dintre peștii de apă dulce cu cea mai scăzută valoare nutritivă, de exemplu, are mai puțini nutrienți esențiali, cum ar fi omega-3, în comparație cu alți pești. De asemenea, nu este foarte gustos, așa că trebuie să aibă multe condimente, ceea ce îl face un fel de mâncare mai puțin sănătos.
Pe de altă parte, există pangasius, de obicei crescut în râul Mekong din Asia de Sud-Est, unul dintre cele mai poluate și pline de plastic râuri de pe planetă.
De asemenea, are o valoare nutritivă redusă, potrivit lui José Manuel López Nicolás, profesor de biochimie și biologie moleculară la Universitatea din Murcia.
"În comparație cu alți pești albi, cum ar fi merluciu, are cu aproape 50% mai puține proteine și cu 60-80% mai puțini acizi grași polinesaturați. Dacă îl comparăm din punct de vedere nutrițional cu peștele albastru, pangasius iese chiar mai prost", spune specialistul.
În fine, bibanul este un pește african a cărui "valoare energetică este foarte scăzută, are doar 90 de kilocalorii la 100 de grame. Din acest motiv, este adesea folosit în dietele de slăbire.