“E mancare de vizitii beti, dar are cea mai savanta si pretioasa pregatire din toata bucataria romaneasca. E deopotriva acra si dulce, picanta si catifelata. Grasa si totusi delicata, eclectica si simpla in acelasi timp”. Asa descria Radu Anton Roman mititelul in cartea “Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti”. Si nu credem ca poate altcineva sa te faca sa iti ploua in gura si sa poftesti la un mic mai bine ca el.
Nu stim cert cum s-au aciuat micii pe langa zilele de sarbatoare, dar e cert ca nu se poate un 1 Mai sau un 1 Decembrie, cum nu se putea inainte nici 23 August fara mirosul mititeilor suculenti care se rumenesc pe gratarele incinse.
Mititelul, vedeta interbelica
Daca ai venit macar o data in Bucuresti cu avionul si ai aterizat pe Baneasa e imposibil sa nu te fi izbit aroma de carne prajita si condimentata a micilor de la Cocosatu’. E parca emblema olfactiva a zonei si sa nu fii surpins sa afli ca si strainii vin sa ii manance aici. La Cocosatu’ micii au devenit faimosi in ultimul deceniu cu “reteta secreta” pe care cei de aici nu vor sa o deconspire. Dar nu aici s-a inventat micul, desi tot micul Paris se lauda cu el.
Sunt doua legende despre aparitia lui in Bucurestiul interbelic. Constantin Bacalbasa scrie in cartea “Bucurestii de altadata” ca micii au fost inventati la carciuma lui Iordache Ionescu, aflata pe stada Covaci. A fost o intamplare pentru ca intr-o seara bucatarul a ramas fara mate pentru carnati, asa ca a decis sa puna umplutura acestora direct pe gratar. Asa s-au nascut mititeii, al caror nume a fost dat de un client care s-a minunat de “micii” carnati.
Pe la 1920, in aceeasi vreme cu prima poveste, si un alt restaurant se lauda ca a adus micii pe piata. Nu ca i-ar fi inventat, ci ca ar fi adus reteta din Serbia. Este vorba de bucatarul-sef de la “Carul cu bere” aflat la cateva strazi distanta de localul lui Iordache, care ii scrie despre reteta lor unui apropiat. “Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mancare de sine statatoru” ii scria bucatarul prietenului sau.
Ce e romanesc la micii nostri?
Mai nimic ar fi raspunsul corect. Pentru ca oricat am vrea sa credem ca numai noi stim sa pregatim mititei si bulgarii au o varinata mult mai condimentata a aceluiasi mic, si sarbii si grecii si turcii. Fiecare cu reteta lor, dar in pricipiu aceeasi. E drept ca mai gustosi ca la noi n-ai sa gasesti, iar asta o spun si strainii, si romanii plecati din tara.
Am mai putea spune ca o varianta originala de la noi ar fi cea in care micii contin si carne de porc pentru ca la origini se fac numai din carne de vita si oaie. Secretul lor este ca amestecul de carne nu se face in aceeasi zi in care se pune pe gratar, ci cu 48 de ore inainte. Carnea trebuie condimentata bine cu usturoi din belsug si piper si trebuie pus si bicarbonat, acela care face ca micii sa musteasca pe gratar. Nici nu trebuie sa ne mai batem capul acum sa facem pasta de mici acasa. Orice macelarie si alimentara de cartier o are in galantar, iar daca n-ai gratar e suficient sa tragi o fuga pana la o terasa, ca sa gusti un mic.
Micul si halba de bere nu sunt cea mai fericita combinatie
E perechea ideala. Niciun ospatar n-o sa iti recomande altceva langa farfuria cu mici si mustar. Radu Anton Roman este, insa, de alta parere . “Demancare veche, luata de prin podisurile Anatoliei si prefacuta pe romaneste cu carne de porc, micul s-a desprins de profet si s-a lipit de Miorita prin faptul ca se bea, se bea temeinic. Dar nu se bea cu bere, cum zic unii, ci cu un vin sec si vesel de sud, de unde se retine ceva usor, o Rosioara de Dolj – vin vag, roze, de nisip. Sau pentru zilele friguroase o Cramposie indesata de Dragasani. N-as uita, la un mititel pufos, chiar si cu o bautura alaturi, o ciusca domesticita cu otet de vin, un mustar frecat cu hrean sau un mujdei in care s-au presarat trei tocaturi de verdeata: marar, leustean si patrunjel”, scrie Radu Anton Roman in “Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti”.
Micii comunisti vs. micii capitalisti
Intre atunci si acum lipsesc doar defilarile de pe stadioane. Pe 23 August romanii ieseau dupa defilare la iarba verde, in parc, langa paduri cu mici si bere cu taraf si muzica populara. Acum, pentru ca de 1 Decembrie nu ne arde sa facem gratarul pe zapada, aprindem focurile de 1 Mai. Tot in parcuri si langa paduri, tot cu mici si bere, tot cu muzica data tare. Anul acesta trebuie sa ai grija, insa unde iti asezi gratarul daca nu vrei sa iti stea micul in gat. Legea picnicului, desi nu a instalat si locuri decente si amenajate pentru gratare, prevede amenzi de pana la 5.000 de lei pentru picnicurile facute pe unde ne taie capul, lasand in urma gunoaie si taciuni incinsi.