1. Umami este un termen relativ nou – el a fost folosit pentru prima data in anul 1908, de catre un chimist de la Facultatea din Tokyo, pe nume Kikunae Ikeda. Umami-ul a fost studiat indelung datorita proprietatilor nutrivitive pe care le au ingredientele care au acest gust.
2. Poate face alte gusturi mai puternice – datorita cantitatii ridicate de amino acizi, umami-ul poate fi folosit pentru a evidentia alte gusturi. Din acest motiv, in anumite restaurante servesc fie un aperitiv umami inainte de felul principal, fie presara parmezan sau alge uscate tocate deasupra preparatelor, lucru pe care il poti face si tu acasa.
3. Este un concept foarte vechi si nu provine din Japonia – cu toate ca numele pe care il cunoastem astazi este originar din acea tara asiatica, umami a fost present si in Europa, inca de pe vremea Imperiului Roman. Romanii obisnuiau sa creeze un sos din sardine fermentate, pe care il foloseau la aproape fiecare masa, fiind convinsi ca da un gust mai bun fiecarui preparat. Legendarul chef Escoffier, cel care este considerat a fi inventatorul supei de vita, a declarat in secolul 19 ca preparatul lui a ajuns faimos datorita unui al cincelea gust.
4. Umami poate rezolva anumite probleme de nutritie – in America exista chiar un program prin care mai multe ingrediente umami sa fie introduce in meniurile spitalelor si scolilor. Din moment ce umami face alte gusturi mai puternice, nu mai sunt necesare cantitati mari de sare sau de zahar, dietele batranilor sau copiilor devenind astfel mai sanatoase.
5. Multe ingrediente au gustul umami – mai multe alimente au componenta L-glutamat, care da savoarea umami. Cele care au acest gust din abundenta sunt pestele, carnea afumata, scoicile si stridiile, ciupercile, spanacul, telina, rosiile, ceaiul verde, algele, sardinele, anumite tipuri de branza precum parmezanul si sosul de soia.