A intrat fara sa ne dam seama in ritualul nostru zilnic. In drum spre serviciu, cursuri sau intalniri ne oprim la un chiosc, fast food sau cafenea, schimbam cateva fise si plecam fericiti mai departe cu paharul din carton cu capac, care ascunde lichidul fierbinte. A devenit un fel de cultura corporatista sa te plimbi pe strada sau pe holuri cu paharul tau de cafea si aproape ca nu lipseste chiar daca acasa ai mai sorbit o ceasca.
Paharele de cafea de unica folosinta au insemnat, la inceput, mirosul Occidentului odata ce le-am vazut in filmele americane, apoi in gari si aeroporturi la primele excursii libere peste granita. Acum sunt un obiect atat de banal incat nu ii mai dam nicio atentie speciala. Vei fi surprins sa afli prin cate transformari a trecut el de aproape un secol incoace.
Povestea lui a inceput in primii ani ai secolului XX. Pe atunci se punea problema unui recipient de unica folosinta pentru cei care doreau sa bea apa de la cismelele oraselor in Statele Unite. Lawrence Luellen, inventa in 1907 un fel de cana din hartie, care la vremea respectiva semana cu o punga, pe care oamenii sa o poata folosi ca sa bea apa, fara sa fie nevoiti sa imparta recipentul cu altii. A numit-o Health Cup (Cana Sanatatii).
Pana la primul Razboi Mondial, cultura recipientelor de unica folosinta era deja bine impamantenita printre americani. Prin anii ’30 au inceput sa apara primele idei pentru recipientele de unica folosinta cu toarta, foarte asemanatoare unei cani, semn ca deja oamenii le foloseau pentru bauturi calde.
In 1933, Sydney R. Koons cerea inregistrarea unui patent pentru un maner care sa fie atasat paharelor de unica folosinta, iar in 1936 Walter W. Cecil inventa cana din carton care avea toarta deja inclusa.
Prin anii ’50 apareau primele patente pentru inventarea capacelor speciale din plastic destinate special recipientelor de unica folosinta pentru cafea. Dar epoca de aur a paharelor pentru cafea a venit abia in anii ’60 cand materialele din care erau produse s-au perfectionat, au aparut idei pentru imaginile imprimate pe ele, iar in 1964, 7-Eleven era primul lant de restaurante fast food care le oferea clientilor care cereau cafea la pachet.
Primul capac din plastic cu orificiu penru baut aparea in 1967, in Philadelphia, prin inventia lui Alan Frank, semn ca tot mai multi americani isi beau cafeaua in timp ce mergeau spre serviciu.
Prin anii ’80 obiceiurile de consum au inceput sa se schimbe si au reinvetat din nou aspectul paharelor de cafea. Pe langa cafeaua clasica in placerile zilnice si-au facut loc capuccino, latte sau café mocha, toate cu un guler urias de spuma la suprafata, ceea ce impunea noi capace de plastic bombate care sa nu strice cu nimic aspectul perfect al bauturii.
Dupa perioada de glorie a venit declinul, odata cu noile idei de protejare a mediului si a insusirii conceptului de consum eco. Dupa cateva decenii de viata paharele din plastic au fost aruncate la gunoi si au revenit in tendinte paharele din carton sau hartie, care au primit in anii ‘90 mansonul din carton care culiseaza si care iti protejeaza degetele de bautura prea fierbinte.
Cum va arata paharul viitorului? Ideile nu lipsesc iar inventatorii vin cu propuneri din ce in ce mai trasnite. Americanul Tim Sprunger a venit cu ideea Arom-Ahh!, un capac pentru astfel de pahare care are un compartiment special cu arome, astfel incat nasul sa le detecteze atunci cand bei cafeaua. Practic, poti bea o cafea simpla, dar in acelasi timp sa ii simti aroma ei combinata cu una de nuci, fructe sau branzeturi.
Pe de alta parte, viitorul ar putea insemna reutilizarea paharelor pe care le-ai cumparat deja odata. Asa cum fac unele cafenele din New York unde clientii sunt incurajati sa isi aduca inapoi pentru reumplere recipientele in care au cumparat cafea.
Sursa: Bon Appetit